sâmbătă, 15 octombrie 2011

Minciuni dulci: Tu si eu

Tsukasa se lasa ametit de parfumul lui Daichi si de buzele lui atat de dulci si de moi. Ii atingea usor corpul, degetele aproape tremurandu-i la contactul cu pielea catifelata. Era excitat si vroia mai mult decat doar niste atingeri, dar stia si ca nu poate sa strice momentul doar pentru ca nu are rabdare. Vroia sa ii acorde atentie lui Daichi, sa se bucure amandoi unul de altul.

Scopul lui nu fusese nicidecum acesta, trebuia doar sa se ascunda, nu sa cunoasca un tip care sa il faca sa il doreasca, iar acel tatuaj pe care il observa pe abdomenul lui Daichi il facu sa se intrebe care este scopul satenului. Dar nu era o intrebare care sa il preocupe prea mult, concentrandu-se pe a-l saruta si a-l atinge pe Daichi. Satenul ii raspundea la sarutari si ii atingea lent corpul, lasandu-si capul pe spate cand buzele lui Tsukasa ii atinsera gatul. Una din mainile brunetului a ajuns la boxerii lui Daichi si a tras usor de ei, apoi i-a zambit satenului, sarutandu-l scurt de mai multe ori. Cu siguranta vor face lucruri ilegale, dar admise de amandoi. Mai trase putin de boxeri si apoi ii prinse cu ambele maini, lasandu-l gol in fata lui pe Daichi si ii privi corpul, trecandu-si limba intr-un mod pervers peste buze. Daichi ii atinse parul si il trase spre el, lipindu-si buzele de ale lui si sarutandu-l lent, limba lui facandu-si loc in gura lui Tsukasa si masand-o pe a lui.

vineri, 24 iunie 2011

Money, Sex and Love 4

Minunat! M-am apropiat usor de el si i-am sarutat buzele, tandru. Si acum? Il privesc ceva mai vesel de data asta. Ma ridic de pe pat si scotocesc prin una dintre servietele mele - nu am neaparat nevoie, dar am mai multe - si scot o carte de vizite pe care i-o dau. "Ai aici adresa si numarul meu de telefon." Ii spun zambind. Daca vrea sa ma contacteze vreodata, atunci sa o faca. Ar trebui sa il intreb daca suntem iubiti acum?
 *
Am zambit, de ce era asa... fericit? Si eu de ce zambeam asa... dragut, calm, dragastos si etc etc, apelative dulci si chestii? Dus rece, da am nevoie. "Ok..Ti-as da cartea mea de vizita, dar pantalonii mei sunt aruncati pe acolo si eu nu ma prea pot ridica" Da, aveam si eu asa ceva prin portofel. "Nu e cam formala chestia asta, cu schimbul cartilor de vizita?" Nu putea sa imi treaca direct numarul in telefonul lui si invers? Nu era greu, nu?
 *
Aaa? Prea formal? "Um... Pai..." M-am ridicat din nou de pe pat si mi-am cautat telefonul. L-am gasit si mi-am reluat locul cu micutul aparat in mana. "Imi formezi numarul tau?" Imi imaginez cum aratam: ridicol! De mult nu am mai trecut eu prin asa ceva. De cand am divortat, totul s-a rezumat la aventuri de o noapte, de unde schimb de numere de telefon? Habar n-am cum mai merg lucrurile astea.
_____________________
A/N: rpg. Primul si ultimul post sunt ale mele, iar cel din centru este scris de Selefty.

miercuri, 18 mai 2011

Diferente

Se lagana pe picioare, abia reusind sa urce scarile exagerat de abrupte dupa parerea lui si incepea sa se intrebe daca mai avea mult de mers si unde era liftul cand il auzi. Usile se deschisera si stramba enervat din nas stiind ca nu va fi in stare sa ajunga la el; nici macar nu stia in ce directie sa mearga.

- Ce-i cu tine? Ai baut?
Vocea atat de cunoscuta si bratul puternic care i-a cuprins talia l-au facut sa zambeasca ca un idiot. Isi lasa capul pe umarul cald si moale din cauza sacoului, oftand fericit.
- Nu sunt beat, sunt doar ametit.
Spunea adevarul, nu reusise sa se imbete, dar nici nu fusese asta intentia lui. Bratul ii oferea stabilitate si astfel reusi sa ajunga in apartamentul fratelui sau unde, acompaniati de rasete, Ryuuzaki a reusit sa il dezbrace pe Akira si sa il bage sub dus.
- Esti in stare sa stai singur sub dus, nu?
- Ti-am zis ca nu sunt beat!

vineri, 8 aprilie 2011

Minciuni dulci: Reciprocitate

Era cufundat in lectura si nu prea. Desi citea, acele randuri nu aveau nicio logica pentru el, nu insemnau nimic, erau doar o insiruire de litere care nu aveau niciun sens. Nici macar nu stia de ce citeste, oricum informatia nu ii ajungea la creier, ci se pierdea pe retina. Ofta de cateva ori, dar tot nu renunta sa citeasca. Ca si cum era vital pentru el sa continue sa priveasca acele randuri care se intersectau constant cu imaginea lui Daichi. Incerca sa citeasca tocmai ca sa scape pentru cateva clipe de imaginea lui, dar, evident, fara succes. Daichi ii intrase pana in strafundurile creierului si nu parea ca vrea sa mai plece. Ii acaparase toata atentia si acum nu se putea concentra sa faca ceva simplu. Sa inteleaga cateva randuri.

marți, 5 aprilie 2011

Totul sau nimic

- Marius! Marius! Marius! Hai odată!
Dau cu mâna prin aer, iritat la auzul vocii. Deschid leneş ochii şi îl vad pe Cosmin.
- Ce e?
- E deja ora doisprezece treizeci. Cât mai ai de gând să dormi? mă întreabă el privindu-mă plictisit.
- Da... bine... Cât? ţip eu realizând ce a zis. Când? Ce? Cum? continui la fel de agitat.

M-am ridicat brusc din pat. De ce, nu ştiu, dar am sărit ca ars. Cosmin râdea privindu-mă. Ce m-a apucat? Pe Gabi îl vad diseară, de ce ma agit? Gabi... Ce mi-ai făcut? M-am lăsat din nou în aşternuturi şi am închis ochii.

- Nu ţi-e foame? mă întreabă Cosmin.
- Nu, răspund scurt.
- Auzi?
- De mult.
- Tu te-ai certat cu Adrian sau ceva?
Îmi ridic capul şi deschid larg ochii privindu-l nedumerit.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Tren II

Au trecut trei saptamani de atunci. Continuam sa ma gandesc la Mihi si ma intrebam ce s-ar intampla daca l-as vedea, din intamplare, pe strada. As avea curajul sa il strig? Da, probabil ca da. Problema era daca m-ar evita sau nu, daca s-ar preface ca nu m-a auzit si si-ar continua drumul. Poate ca m-ar privi cu acei ochi caprui ai lui si si-ar intoarce capul, perefacndu-se ca nu m-a vazut sau poate ca el ar veni la mine, mi-ar spune sa mergem sa bem ceva si sa vorbim. Doar cand ma gandesc la asta inima incepe sa imi bata mai puternic. Mi-e dor de el. Dar poate ca nu are rost sa ma gandesc la asta, pentru ca nu se va intampla, nu il voi zari pe strada.

Cele trei saptamani au trecut destul de greu, scoala era plictisitoare si ma alegeam cu o multime de pagini scrise in fiecare zi. Ma miram cum nu adormeam la cursuri. Colegul meu de camera se imbolnavise de doua zile si nu imi mai ramanea nimic de facut decat sa citesc si sa recitesc cursuri si reviste. Nu puteam sa dorm si nici nu mai incercam, deoarece ma enervam, iar tavanul nu arata asa de bine. Sa nu mai zic de visele umede. In visele mele, Mihi era intotdeauna zambitor si ma atingea usor, ma saruta si se lasa imbratisat de mine, ma lasa sa il posed sa il fac al meu. Obrajii ii erau rosii, iar ochii inlacrimati, ii puteam auzi si gemetele undeva intr-un coltisor al mintii mele si nu ma indoiesc ca Mihi cel real geme la fel.

marți, 29 martie 2011

Cocktail III

Mi-am retras mâna şi am prins de pantaloni şi de boxeri trăgându-i în jos, apoi l-am întors cu spatele spre mine. "Avem timp destul să vorbim despre asta după. Mai ales că nu vreau să te răzgândeşti după ce îţi spun." Şansele ca el să mă lase cu biata mea, deloc micuţă, erecţie în vânt este periculos de mare dacă îi spun că sunt fratele lui Akira şi chiar nu vreau să risc asta.

I-am despărţit picioarele, el stând acum în genunchi şi l-am împins uşor pentru a ajunge să se sprijine în mâini şi l-am penetrat cu două degete. "Spune-mi... A mai intrat cineva aici..., Zero?" I-am şoptit la ureche, pronunţându-i numele clar, să nu aibă impresia că aude rău, un zâmbet fiindu-mi prezent pe buze, deşi el nu poate să vadă.
_____________________
A/N: rpg. So yeah, a treia parte din rpg-ul Cocktail, dar cu o micuţă diferenţă: aici sunt alte personaje. Cele din Cocktail I şi II sunt încă prezente, dar a mai apărut un cuplu în rpg. Btw, acelaşi site: Anime Freaks.

duminică, 27 martie 2011

Cocktail II

Nu a fost prea greu să ieşim de acolo şi nu ştiu dacă Raito a avut timp să reacţioneze într-un fel. Nu cred că îi place că am plecat, dar cine are timp să îi pese de asta? Eu sunt fericit că Lulu m-a scos de acolo.

Îl strâng în braţe şi mă îndrept spre pat, căzând pe suprafaţa moale, Lulu ajungând sub mine. Nu am multă răbdare şi îl dezbrac rapid. Puţin cam greu să îi dau jos pantalonii, dar am reuşit şi acum este expus în faţa mea. Am scăpat şi de hainele mele şi mi-am lipit pielea de a lui, îi simt fierbânţeala şi sângele cum îi pulsează sub buzele mele. Îl vreau acum. Vreau să îl fac al meu din nou şi din nou. "Toată noaptea ai zis, nu?" spun luând puţină pauză de la sărutat, dar foarte scurtă, deoarece buzele mele s-au lovit din nou de ale lui şi au coborât pe gât.

Nu de puţine ori m-am gândit că Marianne ne aude când facem sex, dar mai bine nu îi spun asta lui Lulu. Nici măcar nu sunt sigur şi de ce ar sta ea trează nopţile să ne audă pe noi? Mâine nici nu mă gândesc să dau pe la şcoală, nu cred că voi fi în stare, nici eu şi nici Lulu.
_____________________
A/N: rpg. Partea a doua din RPG-ul Cocktail. Where you can find it? Anime Freaks, ofc.

sâmbătă, 19 martie 2011

Şah mat II

Îi plăcea să îl simtă pe Armand atât de vulnerabil în braţele lui, ştiind prea bine că el este singurul care are plăcerea şi onoarea să îl vadă în asemenea ipostaze şi singurul care primea atâta dragoste din partea lui. "Ce mă rogi, Armand? Să mă opresc sau să continui?" Nu avea nevoie de un răspuns verbal, corpul lui deja îi spunea atât de multe. Îl penetră uşor, scufundându-se în interiorul cald al iubitului său, simţind că se topeşte de plăcere şi începu să se mişte, atingând de fiecare dată acel punct sensibil din interiorul lui.
_____________________
A/N: rpg

vineri, 18 martie 2011

Minciuni dulci: Indiferenţă

Nu rezistă prea mult în interiorul camerei sale. Gândurile îi erau pline de Daichi şi numele lui i se învârtea obsesiv în cap. Încerca să citească, răsfoi cartea pe care o luase şi se chinui să descifreze cuvintele aproape şterse şi dialectul acela vechi, dar fără succes. Oricât de mult ar fi încercat, nu putea să citească acea carte. O lasă lângă el, pe pat, şi se ghemui razamandu-se de perete, inconjurandu-şi genunchii cu braţele. Nu şi-a ales cel mai bun moment să se gândească la un tip pe care îl cunoscuse cu puţin timp în urmă. Recunoştea că se simţea atras de el şi nu era ca şi cum Tsukasa nu avea niciun fel de experienţă în relaţiile de acest gen, ba din contră, se simţea mult mai satisfăcut în compania unui bărbat decât a unei femei.

duminică, 13 martie 2011

Tren

Stăteam liniştit pe scaunul din tren. Mă plictiseam crunt şi mai aveam puţin până să adorm. Mă gândeam că ar fi fost mai bine să fiu într-un autobuz. Nu ştiu de ce, dar trenurile nu erau pe gustul meu, mi se păreau prea zgomotoase, cu indivizi care nu ştiu să îşi păstreze pasiunile pentru ei. Asta m-a şi determinat să îmi cumpăr un MP3, să ascult muzica mea, la căşti, în loc să aud zgomotul acela îngrozitor care poartă numele de manea. Şi totuşi, ce este aşa de greu să ţii pentru tine lucrurile care îţi plac?

Călătoria nu se mai termina, eram deja de trei ore în acel tren şi mai trebuiau să treacă două. Simţeam cum mi se închid ochii. Trenul oprea în staţii, pornea din nou şi mergea înfiorător de încet. Dacă aş fi putut, aş fi coborât şi aş fi continuat drumul cu altceva, dar bugetul nu îmi permintea. 

vineri, 11 martie 2011

Şah mat

        Soarele bătea puternic aproape orbindu-l. Abia sosise primăvara şi asta îi dădea o stare de veselie lui Aleksei. Se îndreptă cu paşi calmi spre intrarea universităţii ţinând în mână un dosar. Ştia prea bine drumul aşa că păşi cu siguranţă spre biroul fratelui său. Deschise încet uşa şi păşi înăuntru.
        Iuri nu era singur, îi explica ceva unui elev, foarte aprins, cu părul vâlvoi şi faţa roşie de excitaţie, gesticulând larg. Se opri când îşi văzu fratele şi un surâs i se întinse pe faţa ovală. Era doar cu doi ani mai mic decât Aleksei, dar părea mult mai matur. Probabil programul de la şcoală îl făcea aşa. "Ai zis că ajungi mai repede!" spuse Iuri cu o urmă vagă de reproş în glas, dar foarte vesel. Aleksei zâmbi privind pe furiş persoana aşezată pe scaunul din faţa biroului. "Bine că am venit, nu? Data viitoare să nu îţi mai uiţi actele!" replică înveselit Aleksei. Îi înmâna actele, apropiindu-se de birou şi putând să îl vadă pe tânărul de lângă el, însă doar din profil. Ceva la el îi atrăsese atenţia, dar nu putea să spună cu certitudine ce. Poate era părul sau pielea. Poate avea el o aură mai specială. "Nu vreau să deranjez, aşa că voi pleca", spunse zâmbind, dar Iuri îl opri. "Nu deranjezi nimic, tocmai am terminat!"
_____________________
A/N: rpg. Situl pe care puteti gasi acest rpg este, din nou, Anime Freaks.

duminică, 6 martie 2011

Venin: Ultimatum

     Cum adică să nu mă consoleze? L-am privit puțin bosumflat și cu ochi de cățeluș plouat, fiind fericit când s-a apropiat din nou de mine și mi-a sărutat buzele. "Dacă te consolează cu ceva, nu mai doare așa de tare." Ha! Pe el să îl consoleze asta? Bună gluma!
     I-am mângâiat spatele și mi-am cufundat nasul în părul lui, inhalând mirosul atât de cunoscut. "Glumești, nu? Nu am de gând să renunț la astfel de favoruri." M-am apropiat ușor de urechea lui și i-am șoptit: "Să îți spun un secret: mi-a plăcut la nebunie. A fost excelent, dar să nu mai spui la nimeni, da?" Adevărul este că am cedat. Deși bănuiam că nu era cu adevărat dezamăgit, tonul lui m-a făcut să mă topesc și i-am șoptit asta asemeni unui copil pe care încercam să îl consolez. Și uite cum a ajuns Julian să fie cel alintat când trebuia să fiu eu! Dar nu conta, îmi plăcea să fac asta.
_____________________

A/N.: rpg 
Acesta este un post de-al meu dintr-un rpg. Se numește Venin, iar postul este din ultima serie. În total rpg-ul are șase serii și îl pueti citi pe Anime Freaks. Scena asta se petrece după un blowjob și o... mușcătură.

marți, 1 martie 2011

Robert(a)

Simţea cum frigul îi intră prin piele şi tremura mai rau decât dacă ar fi fost bolnav de Parkinson. Era o zi afurisită şi nu înţelegea de ce nu plecase cât încă mai putuse. Începea să regrete fiecare clipă petrecută acolo, dar acum nu mai era nimic de făcut. Alesese să stea împreună cu tatăl lui după divorţul părinţilor şi acum era convins că asta a fost cea mai mare greşeală a lui.

Îşi îndreptă privirea spre casă. Era încă în drum şi nu vroia să intre. Avea un sentiment ciudat şi ştia că intuiţia nu îl înşeală. Cu toate că îngheţa acolo, continua să privească spre casă. La parter lumina era stinsă, în camera lui, lumina stinsă, dar nu putea să vadă fereastra camerei tatălui său. Nici nu avea nevoie, ştia deja ce face. Era cu acea femeie cu care şi-o trăgea încă dinainte să divorţeze. Se aşeză pe bordura din faţa casei şi încercă să se încălzească cu mâinile. Zăpada era destul de mare, iar gerul era înţepător.

După câteva minute auzi uşa casei, dar nu îşi întoarse privirea decât atunci când auzi nişte tocuri lângă el. Acea femeie stătea acolo, femeie care avea o voce exagerat de groasă şi părul vopsit roşcat, lung până la umeri.

duminică, 27 februarie 2011

Ashley...

Simţeam că mă sufoc în casă aşa că am plecat să iau o gură de aer curat. O plimbare până în parc credeam că îmi va prinde bine, dar acum aş fi preferat să rămân în casă şi să mor sufocat.

Mi-am luat o geacă pe mine şi am ieşit cu paşi repezi din casă. Mă gândeam la Ashley şi la felul ei de a fi. Parcă sunt o păpuşă în mâinile ei. De ce nu poate să înţeleagă odată că eu o iubesc şi aş face orice pentru ea?

Nu am realizat când am ajuns în parc. Am zărit un grup de băieţi... Erau trei. Am trecut pe lângă ei şi am avut impresia că m-au privit până am ajuns la câţiva metri distanţă şi m-am aşezat pe o bancă.

Mă întrebam cum ar fi să am o ţigară pe care să o aprind, să o fumez privind griul care iese din ea şi formează imaginea lui Ashley când unul dintre cei trei a venit lângă mine. S-a trântit pe bancă şi mi-a luat mâna într-a lui. Ceilalţi doi se apropiau cu paşi înceţi, dar nu mai aveau mult până să ajungă lângă mine.

Era întuneric, cred că în jurul orei unsprezece şi nimeni nu mai era în parc.

Imaginea lui Ashley mi-a zburat din minte atunci când am simţit mâna rece a acelui băiat, iar inima a început să îmi bată cu putere. Ceva rău avea să mi se întâmple, ştiam asta.