duminică, 27 februarie 2011

Ashley...

Simţeam că mă sufoc în casă aşa că am plecat să iau o gură de aer curat. O plimbare până în parc credeam că îmi va prinde bine, dar acum aş fi preferat să rămân în casă şi să mor sufocat.

Mi-am luat o geacă pe mine şi am ieşit cu paşi repezi din casă. Mă gândeam la Ashley şi la felul ei de a fi. Parcă sunt o păpuşă în mâinile ei. De ce nu poate să înţeleagă odată că eu o iubesc şi aş face orice pentru ea?

Nu am realizat când am ajuns în parc. Am zărit un grup de băieţi... Erau trei. Am trecut pe lângă ei şi am avut impresia că m-au privit până am ajuns la câţiva metri distanţă şi m-am aşezat pe o bancă.

Mă întrebam cum ar fi să am o ţigară pe care să o aprind, să o fumez privind griul care iese din ea şi formează imaginea lui Ashley când unul dintre cei trei a venit lângă mine. S-a trântit pe bancă şi mi-a luat mâna într-a lui. Ceilalţi doi se apropiau cu paşi înceţi, dar nu mai aveau mult până să ajungă lângă mine.

Era întuneric, cred că în jurul orei unsprezece şi nimeni nu mai era în parc.

Imaginea lui Ashley mi-a zburat din minte atunci când am simţit mâna rece a acelui băiat, iar inima a început să îmi bată cu putere. Ceva rău avea să mi se întâmple, ştiam asta.