vineri, 10 august 2012

La mulţi ani!

Stăteam aşezat pe pervazul ferestrei. În sufragerie aveam unul din acela lat cu câteva perne pe el. Am făcut un compromis pentru pervazul ăsta, dar chiar îl vroiam. Ascultam muzică, Lostprophets, una dintre formațiile care îmi plac, dar pe care nu le ascult atât de mult cum aş vrea. De obicei ascultam muzică la căşti, de la telefon. Se părea că la calculator nu puteam să mă relaxez, tot timpul mă deranja cineva, ceea ce era chiar enervant.

Peste vreo două zile este ziua mea, împlinesc douăzeci şi şase de ani, sunt singur, lucrez şi nu am mai discutat cu fratele sau cu părinții mei de câteva luni bune. Cu fratele meu de câțiva ani, de fapt, şi asta nu e din cauza mea. Am o familie disfuncțională. Pe lângă că tatăl meu bea, iar mama fumează — probabil pentru a se completa unul pe celalalt — cred că niciodată nu s-au gândit să se ocupe de mine şi de fratele meu, Adi. Nici când eram mici nu obişnuiau să ne întrebe dacă avem teme, dacă vrem să ne cumpere ceva sau să gătească ceva — asta în rarele ocazii când mama chiar gătea.