vineri, 10 august 2012

La mulţi ani!

Stăteam aşezat pe pervazul ferestrei. În sufragerie aveam unul din acela lat cu câteva perne pe el. Am făcut un compromis pentru pervazul ăsta, dar chiar îl vroiam. Ascultam muzică, Lostprophets, una dintre formațiile care îmi plac, dar pe care nu le ascult atât de mult cum aş vrea. De obicei ascultam muzică la căşti, de la telefon. Se părea că la calculator nu puteam să mă relaxez, tot timpul mă deranja cineva, ceea ce era chiar enervant.

Peste vreo două zile este ziua mea, împlinesc douăzeci şi şase de ani, sunt singur, lucrez şi nu am mai discutat cu fratele sau cu părinții mei de câteva luni bune. Cu fratele meu de câțiva ani, de fapt, şi asta nu e din cauza mea. Am o familie disfuncțională. Pe lângă că tatăl meu bea, iar mama fumează — probabil pentru a se completa unul pe celalalt — cred că niciodată nu s-au gândit să se ocupe de mine şi de fratele meu, Adi. Nici când eram mici nu obişnuiau să ne întrebe dacă avem teme, dacă vrem să ne cumpere ceva sau să gătească ceva — asta în rarele ocazii când mama chiar gătea. 

Pe lângă asta, am avut o relație sexuală cu fratele meu. Aş putea găsi sute de motive pentru care asta nu este bine. Ce este cel mai rău este că am început să simțim o oarecare atracție unul pentru altul destul de devreme. Cred că aveam şaisprezece ani când m-am culcat prima oară cu el. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, el nu se simțea atras de mine înainte de asta, abia după mi-a mărturisit că mă place mai mult decât pe un frate, dupa ce eu l-am convins să se culce cu mine. Era cu doi ani mai mic decât mine. L-am crezut când spunea că mă place, eram şi destul de naiv, un copil şi la fel era şi el, dar mi-am dat seama că nu e sincer. Asta peste vreo patru ani, cam pe când aveam nouăsprezece ani şi el şaptesprezece. Bănuiesc că era şi de aşteptat să nu simtă ceva... Iubire pentru mine. Asta e o absurditate, să recunoaştem. Nu m-ar fi putut iubi în felul ăsta şi nici măcar eu nu cred că l-am iubit vreodată în felul ăsta. Eram adolescent, hormonii mei începeau să se agite, e de înțeles, dar nu justificat.

Un an mai târziu, după ce mi-am dat seama că lui îi place cam orice pulă, a plecat de acasă. Pur şi simplu, fără să zică nimic nimănui. Într-o dimineață nu mai era. Mama evident că nu ştia unde e, iar tata era beat în baie, adormise acolo după ce vomitase toată noaptea. Era o imagine dezolantă, mama în bucătăria murdară, fuma liniştită o țigară, bea cafeaua rămasă cu o zi înainte, tata dormind într-o poziție mai mult decât incomodă în baie, iar eu abținându-mi lacrimile, căutând disperat după o parte din lucrurile lui care nu mai erau la locul lor. Eram singurul căruia îi păsa că Adi a plecat.

Nu am mai rezistat nici eu mult timp în mediul ăla, aşa că am plecat. Parinții mei nu erau nişte persoane cu care să pot discuta, deşi nu aş putea spune că au fost chiar atât de groaznici. Nu aveam parte de abuzuri de niciun fel, doar de indiferență şi nepăsare. Uneori chiar mă întreb cum ar fi fost mai bine.

Nu am făcut facultatea, deşi aş fi vrut, şi am plecat în Deva. Le-am zis alor mei, dar nu le-a păsat, ceea ce nici nu mă surprinde. În Deva am găsit ceva de lucru la un restaurant, spălam vase, măturam şi duceam gunoiul. Nu mă plângeam pentru că ştiam că altceva mai bun nu puteam să fac. Nici acum nu fac cu mult în plus. Partea bună e că am învățat câte ceva de la bucătarii de acolo, de altundeva nu aveam de unde să ştiu să gătesc.

Colegii mei sunt majoritatea persoane plăcute, putem discuta cam orice, în primele luni le-am şi zis cum am ajuns în Deva, dar fara prea multe detalii. Ştiu când e ziua mea de naştere, toți ştim zilele de naştere ale tuturor şi dacă se întâmplă să uite cineva, inevitabil îi este reamintit. În fiecare an cumpăram diverse cadouri pentru fiecare şi bucătarii pregătesc tort şi câteva gustări. Mă aşteptam la asta şi in acest an şi chiar dacă nu era o surpriză, era oarecum plăcut sentimentul că cineva îți oferă ceva, un cadou, fără obligație, doar că aşa vrea.

În noiembrie e ziua mea. Pe nouăsprezece noiembrie era o zi ploioasă, dar nu mă deranja asta. Am fost la lucru, mi-am făcut treaba, iar seara, după programul de lucru, colegii mi-au dat cadouri şi tort. Mi-au cântat şi la mulți ani, chestie care mi se pare cel puțin amuzantă, dar drăguță. Când eram mic nu îmi cânta nimeni la mulți ani. Ştiu că făcusem asta odată pentru Adi, în iunie când era ziua lui. Văzusem la televizor şi ştiam de la prieteni despre acest cântec.

Pe la miezul nopții abia am ajuns acasă, puțin amețit de băutură şi destul de vesel. Am descuiat uşa şi am intrat în apartament. Am simțit un puternic miros de mâncare, ceea ce m-a făcut să-mi miros hainele şi apoi să deschid uşa să adulmec pe hol. Am privit confuz spre apartament, am închis uşa şi m-am îndreptat spre bucătărie. Mirosul venea din apartamentul meu.

– La mulți ani! mă întâmpină un chip zâmbitor şi imediat l-am recunoscut pe Adi. Asta era cu adevărat neaşteptat.
– Ce cauți aici?
– Drăguț mod de a mă saluta. Mă laşi să te pup? mă întreabă apropiindu-se de mine. Fiind amețit şi puțin şocat de prezența lui, nu i-a fost prea greu să-mi sărute obrajii şi să-şi pună mâinile în jurul gâtului meu, ceea ce cred că a fost o îmbrățişare scurtă.

M-a invitat să iau loc, în casa mea. M-am aşezat pe canapea, m-am întins de fapt, şi am privit spre el.
– Cum ai intrat aici? De unde ştii unde locuiesc?
– Of, ce-i cu întrebările astea? Hai mai bine desfă cadoul.

A pus o cutiuță nu prea mare pe măsuța din fața canapelei.
– Vreau să ştiu cum ai intrat în casa mea, îi explic pe un ton foarte calm şi aproape imbecil de natural.
– Lucrez în poliție, am rugat pe cineva să afle unde stai şi am reuşit să deschid uşa.

Răspunsul lui m-a făcut să râd aproape isteric şi am prins cu două degete de fundița cadoului. Pe cine? Vreun prieten cu care şi-o trage? Asta nu m-ar surprinde deloc, dar nu i-am spus nimic referitor la meseria lui. Dacă m-a mințit, în niciun caz nu vreau să aflu, chiar nu vreau să ştiu cum altfel ar fi făcut rost de adresa mea, aşa că răspunsul ăsta e perfect.

Îmi cumpărase un ceas. Părea destul de scump. Mi-am pus capul pe mânerul canapelei şi am ridicat ceasul la nivelul ochilor. Rolex. Eu nu mi-aş permite vreodată un Rolex.
– Îți place? mă întreabă şi privesc spre el. I-am atins mâna, dar nu i-am zis nimic. Ți-e foame? mă mai întreabă şi îl trag spre mine.
– Mi-a fost dor de tine, reuşesc să îi spun.

Abia când i-am spus cuvintele am realizat ca mie chiar imi fusese dor de el.

Şi-a pus capul pe pieptul meu şi am schimbat poziția, el stând cu spatele lipit de canapea şi eu deasupra lui. L-am privit câteva clipe şi mi-am apropiat chipul de al lui, uşor, fără să mă grăbesc şi vrând să îl privesc cât mai mult. I-am atins buzele dulci cu ale mele şi l-am sărutat apăsat, nesătul şi pasional. Mi-a acceptat sărutul şi mi-a răspuns cu aceeaşi intensitate. M-am depărtat puțin de el si mi-am lipit fruntea de a lui privindu-i ochii de un verde crud. I-a moştenit de la mama; eu îi am pe ai unui unchi, negri. Şi părul şaten l-a moştenit tot de la mama, iar eu îl am pe cel brunet al tatei. Nu aş fi vrut să semăn cu niciunul dintre ei.

Am tras de bluza lui nu prea subțire, dar nici prea groasă, şi i-am simțit pielea caldă cu vârful degetelor. Am atins aproape timid, parcă fiindu-mi frică să nu se spargă sau să se evapore. Pielea lui era fină. În ochii lui nu am văzut dezaprobare, aşa că am tras de bluză şi i-am dat-o jos, aruncând-o apoi prin cameră. M-am dat de pe el şi i-am desfăcut pantalonii, am tras de ei şi de boxeri, apoi m-am dezbrăcat şi eu, hainele noastre ajungând toate pe podea. I-am sărutat coapsele şi abdomenul uşor, dezmierdându-l, urcând pe piept şi pe gât, lăsând linii umede pe pielea lui.

Îmi lipsise mirosul lui, brațele lui atingându-mi umerii, zgârieturile prea timide la început şi respirația lui întretăiată atunci când îi atingeam uşor, uneori fără să vreau, penisul care se întărea treptat. I-am atins testiculele şi apoi orificiul strâmt. Am trasat cercuri invizibile cu vârful degetelor şi l-am penetrat uşor. Nu aveam lubrifiant prin apartament, dar nici nu aş fi avut răbdare să îl caut sau să caut altceva care ar putea servi drept lubrifiant. Eram nerăbdător sa il ating.

Aveam trei degete în interiorul lui şi le mişcam destul de uşor, reuşind să îl lărgesc suficient de mult. Şi-a pus picioarele pe talia mea şi l-am sărutat apăsat. Şi-a lăsat capul pe spate, cu gura deschisă, gemând şi încordându-se puțin. I-am sărutat tandru gâtul şi l-am lăsat să se obişnuiască puțin cu senzația de a ma avea în interiorul lui, începând apoi să mă mişc lent, privindu-i chipul si observându-i fiecare expresie care imi confirma că ii place să mă simtă aşa.

Mişcările mele erau puțin stângace, ca şi cum nu aş avea destulă experiență. Asta se datora probabil faptului că nu mai ținusem în brațe pe cineva în modul ăsta de mult şi pentru că eram destul de emoținat. Alcoolul şi revederea lui Adi intr-un mod atât de surprinzător se părea că au oarecare efecte asupra mea. Mi-a şoptit să mă mişc mai repede, printre gâfâieli. Am facut aşa cum a zis ajungând să mă izbesc cu violență de fundul lui.

Eram în extaz, iar gemetele lui erau excitante. Neavând parte de prea mult sex in ultima perioada cred mă făcea să fiu aşa de nerăbdător să îl simt şi să îl fac să tremure în brațele mele. Asta îmi dădea şi o senzație de satisfacție şi de putere asupra lui. Să ştiu că doar eu puteam în momentele astea să îl duc pe culmile plăcerii sau să mă opresc brusc şi să îl las doritor, era un sentiment cu adevărat plăcut.

Şi-a înfipt unghiile în spatele meu şi a tras, zgâriindu-mă în timp ce gemea de plăcere, simțind orgasmul prin fiecare fibră. Mi-am eliberat sperma în interiorul lui şi mi-am unit buzele cu ale lui, sărutându-l apăsat şi necontrolat, căutând amândoi disperați aerul, dar nevrând să ne depărtăm unul de altul.

Am ieşit din interiorul lui aproape cu regret şi mi-am lăsat capul pe el, pe umărul lui. Era plăcut aşa, odihnitor. Îi simțeam mâinile atingându-mi părul şi scalpul şi masând uşor. Îi auzeam şi respirația greoaie şi inima bătând cu putere, încercând să se calmeze, ca şi a mea de altfel. 
– Te detest, îi şoptesc la ureche, dar nu am parte de nicio tresărire din partea lui, mâinile sale atingându-mi şi mangâindu-mi scalpul în acelaşi ritm. Să te ia naiba! îi spun cu ceva mai multă hotărâre.
– Mihai... Îmi pare rău.

Îi privesc ochii şi râd, lacrimile începând să îmi curgă pe obraji.
– Asta e tot ce îmi spui? 
Bănuiesc că da, pentru că nu mi-a răspuns la întrebare. Doar a continuat să mă mângâie şi să mă îmbrățişeze. Se simțea bine. Am plâns pentru că îmi fusese dor de el, apoi m-am simțit mai bine. Am gustat din ce a gătit şi a doua zi el era încă în apartamentul meu. Am discutat, am râs, mi-a spus că locuieşte şi el în Deva şi mi-a propus să ne mutăm împreună. El stătea în chirie fiind proaspăt transferat, aşa că am decis să se mute în apartamentul meu.

Mi-a mărturisit că a renunțat la micuțele lui escapade şi a devenit mai responsabil datorită meseriei lui, cea de polițist. Nu mă mințise şi asta mă făcea fericit. Dar schimbarea lui în bine s-a produs şi după pierderea bruscă şi neaşteptată a iubitului său. Mi-a zis că au fost împreună doi ani şi ceva, că nu l-a iubit foarte mult, îl înşela, dar l-a făcut să-şi dea seama cât de tâmpit poate fi să nu aprecieze o singură persoană aşa cum merită și să se joace aiurea. Oricum nu primeşte ceva ce să poată păstra în sertăraşele ascunse din inima lui, amintiri de neprețuit. Eu doar l-am aprobat.

Uneori mi-e teamă că într-o dimineață îi voi caută din nou o parte din lucruri şi voi rămâne doar cu amintirea lui. Încerc să nu fiu aşa, să nu-mi fie teamă, dar nu mă pot abține. A fost o perioadă când am încercat să îmi reprim sentimentele pentru el, ceea ce aproape am şi reuşit până l-am văzut în bucătăria mea. Revederea lui m-a bulversat puțin, dar voi încerca să mă bucur de ceea ce avem în prezent. Cred că amandoi meritam asta. Şi în plus, relația asta chiar nu are nevoie şi de astfel de preocupari.
_____________________
A/N.: One shot

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu