joi, 2 ianuarie 2014

Totul are un început

Detest Crăciunul și tot ce ține de Crăciun. Odată îmi plăcea, mă făcea să mă simt bine, dar de-a lungul timpului și-a pierdut farmecul. O perioadă m-am simțit trist, imediat după ce mi-am dat seama că nu mă mai bucura cu nimic. Am simțit un fel de neajuns, un gol de care nici măcar nu știam că există. Dar nu m-am oprit, am continuat să merg la servici, să râd cu prietenii, să beau o bere. Faptul că această sărbătoare nu mai avea aceeași importanță pentru mine nu m-a afectat deloc. Și asta e trist. Într-o seară am oprit mașina la marginea unei străzi când mă întorceam dintr-un oraș apropiat. Fusesem acolo să închei o afacere cu câteva zile înainte de Crăciun. Nu știu de ce am oprit mașina, dar am coborât și am luat de pe pământul înghețat o crenguță de brad căzută. Câțiva centimetri mai departe am văzut un con, l-am luat și pe acela. Nu aveam motive să mă simt trist, dar când am ajuns acasă ceva nu era tocmai normal. Poate mă simțeam melancolic. Am luat crenguța și am dus-o în spatele blocului. Adevărul e că nu știam de ce am luat-o, așa că am stat zăpăcit cu ea în mână câteva zeci de minute. Am privit în jurul meu, apoi am privit în sus. De la o fereastră mă privea una dintre babele blocului. A dat drumul perdelei de cum m-am uitat la ea, de parcă nu aș fi văzut-o deja. Am râs în sinea mea, râd acum. M-am uitat la crenguță și m-am lăsat pe vine.
–    Ce să fac eu cu tine?

Știam că nu îmi va răspunde, la fel cum știam că e inutil să îi spun ceva. Partea care poate ar trebui să mă sperie puțin e că întrebarea mea nu era retorică. Am mers spre scara blocului, am privit spre mașină și am dat să urc scările. Blocul era unul normal, iar apartamentul meu era micuț, dar era mai mult decât suficient pentru mine. În spatele blocului aveam parcarea, uși pe ambele părți, în față și spate. Eu locuiam la etajul cinci, iar până acolo treceam de trei babe. Vara stăteau toate în fața blocului și observau pe toată lumea. Se întâmpla să rămân peste program la servici, iar a doua zi mă și întrebau unde am fost. Sunt un tip calm, încerc să fiu drăguț cu toată lumea, dar femeile astea deja mi s-au urcat în cap. Într-o seară i-am spus uneia dintre ele să mă lase în pace că nu mă interesează poveștile ei de duzină. S-a simțit foarte indignată.